Lasă-mă să nu șterg pozele cu noi şi să nu schimb locul mobilei sau al lucrurilor de prin casă doar să o fac să arate altfel. Lasă-mă să nu beau până nu mai știu de mine nopți la rând şi să nu bat dj-ul din club dacă va pune melodii care să îmi aducă aminte de tine. Lasă-mă să nu merg în locurile unde mergeam de obicei noi, doar să am speranța unui prost că poate vei trece pe acolo. Lasă-mă să nu arunc toate hainele pe care le purtam când eram împreuna. Lasă-mă să nu dau jos pozele cu noi de pe peretele scărilor ca să le rup sau să le dau foc. Lasă-mă să nu arunc costumul sexy roz în care te îmbrăcai când aveai nevoie de mine altfel decât cu sufletul și care te făcea să pari o prințesă senzuală, rafinată și dornică de plăceri nebănuite. Lasă-mă să mă gândesc la tine în fiecare zi. Lasă-mă să îmi fie dor de tine și să te păstrez. Îmi place să îmi fie dor de tine, jur. Îmi place să mi se facă pielea de găină când mă gândesc la noi şi ai să râzi dar, îmi place să fiarbă tot sângele în mine când mă gândesc că poate ești cu altcineva. Că altcineva s-ar putea să vadă tot ce vedeam doar eu cândva. Ador să merg pe stradă și să îmi imaginez că încă ești lângă mine și ne ținem de mână. Ador să conduc privind scaunul din dreapta, acum gol, dar care cândva era doar al tău. Nu vreau să îmi schimb mașina doar pentru că am atâtea amintiri cu tine acolo, și nici nu vreau să intru cu ea în vreun stâlp.
Nu te caut pe tine în alte femei, nu sunt șanse. Sunt frumoase dar degeaba, nu sunt "tu" și nu va putea niciuna să fie vreodată "tu".
Nu am să te uit, pentru că tu nu ai fost, nu ești și nu vei fi niciodată oricine. Rămâi mereu luminița din sufletul meu până când zilele mele se vor sfârși. Rămâi bunătatea pe care ai trezit-o în mine. Rămâi zâmbetul senin care îmi făcea zilele mai frumoase. Rămâi femeia care schimbă destine și vieți. Rămâi femeia care ceartă, lasă, iartă, iubește, urăște, iartă din nou şi iubește și mai tare. Vreau să rămâi, chiar dacă nu fizic, rămâi amintire și dor. Decât să regret ziua în care te-am cunoscut, prefer să mă bucur de ea. De ziua aia senină de vară, defapt de seara aia. Seara în care acum mulți ani privirea mea a întâlnit-o pe-a ta și gurile noastre și-au spus primele cuvinte pentru prima oară. Mă bucur pentru toate zilele ce au urmat acelei zile. Pentru vacanțele noastre, pentru certurile noastre pentru lacrimile vărsate din ochii mei pentru tine și din ochii tai pentru mine. Mă bucur pentru că așa știu că ne-am iubit, că te-am iubit nebunește. O iubire dusă la extrem din toate punctele de vedere, pasiunea dintre noi ce nu cunoștea limite. Privirea ta mângâietoare pe care o aveai după o seara romantică sfârșită printr-una sau mai multe partide de dragoste, în care visele noastre deveneau realitate și nimic nu mai conta pe lume. Da, privirea aia ce o aveai când te uitai la mine cum savuram nesătul și satisfăcut în acelaşi timp, "țigara de după". Ma bucur că ți-am simțit parul ușor ondulat pe pieptul meu în timp ce te țineam în brațe uitâdu-ne împreună la telenovela ta preferată. Ma bucur de acel "mi amor" care suna atât de minunat și grațios pronunțat de buzele tale moi de catifea. Ma bucur de atingerile tale fine care trezeau emoții neștiute în mine. Nu regret nimic, am fost pentru o perioadă cel mai norocos bărbat de pe pământul ăsta, și asta îmi dă o valoare mult mai mare decât mi-o poate da orice altceva. Bani, statut sau alte lucruri materiale, nesemnificative.
Te rog, lasă-mă să îmi fie dor, poate că într-o zi dorul ăsta se va stinge, dar acum lasă-mă să îl simt. Îmi place!
