Sufletul contează, restul este un bonus ce se va pierde în timp.

Frumuseţea ta face capetele tuturor celor ce trec pe lângă tine să se întoarcă, te privesc îndelung şi îţi admiră corpul, unii te dezbracă din priviri, alţii îşi imaginează cum ar fi să fi în dreapta lor în maşină sau pe stradă. Eşti frumoasă, asta îţi oferă încredere în tine, te simti bine când te vezi admirată şi te încarcă pozitiv să observi că eşti în atenţia multora, mai primeşti un comentariu subtil la una din fotografiile postate pe site-urile de socializare, mai intră cineva în vorbă cu tine şi primeşti feedback pozitiv prin numeroasele like-uri. Te simţi importantă şi asta te face să vezi lucrurile superior faţă de amărâtul pe care l-ai lăsat în urmă.

Priveşti către răsărit în fiecare dimineaţă şi asta îţi dă amploare să ajungi din ce în ce mai departe de suferinţă. Problema nu e asta însă, eşti o femeie frumoasă şi asta nu o poate contesta nimeni, dar din păcate frumuseţea asta exterioră trece iar cei care acum te apreciază s-ar putea ca peste un timp nici să nu te mai bage în seamă, sau scopul lor să fie clar încă de la început, vor doar să profite de frumuseţea ta şi să se bucure de corpul tău cu forme senzuale pentru a-şi sadisface propiile plăcerile trupeşti. Dacă vrei să fi o femeie cu adevărat frumoasă, fi o femeie cu principii, suferă dacă suferi, plangi dacă te doare, iubeşte dacă iubeşti şi cel mai important spune ce simţi când simţi mereu, fără îndoieli şi reţineri, pentru că în faţa unui bărbat adevărat asta contează cel mai mult, asta caută unul adevarat la o femeie, o femeie la fel de adevarată ca şi el, băieţeii şi fetiţele mai devreme sau mai târziu se vor trezii oricum la această realitate, dar e posibil să fi pierdut multe până atunci şi să regrete, iar să regreţi doare, doare mult. Prefer de zece ori mai mult o femeie cu principii, decât una frumoasă, iar dacă e şi frumoasă şi cu principii atunci e perfect. Nu caut sex, am avut parte destul, sex şi sex bun, dar până la urmă nu sexul redă iubirea dintre doi oameni, poţi să-l faci fără sentimente, dar poţi oare să-l faci şi fără resentimente? Dacă da, atunci scuză-mă dar nu ai principii şi asta nu e deloc bine dacă vrei să fi iubită sau iubit. Cum ţi-e sufletul? La exterior arăţi bine, te admir, îmi place cum zâmbeşti în poze, dar zâmbetul acela ar trebui să fie încărcat şi cu motive, asta l-ar face şi adevărat. Un suflet împăcat e un suflet curat şi sincer, cu toţii minţim, dar e mai rău când miţim cu sufletul, iar şi mai rău când ne minţim cu sufletul. Sufletul contează, frumuseţea fizică e un bonus care mai târziu dispare, însă frumuseţea sufletului rămâne mereu. Ai grijă ce frumuseţe alegi să ai, pentru că frumuseţea sufletului nu prea poţi să o reglezi din machiaje şi operaţii estetice, ci doar prin sinceritate şi iubire.  

Nu te mai..., dar te...

Nu te mai ating, nu te mai simt, nu te mai aud, nu te mai văd, nu te mai strâng în braţe, nu te mai ascult, nu te mai ţin de mână, dar totuşi încă te mai ... . Au apus zilele în care păşeam amândoi pe aceeaşi alee zâmbind, a trecut vremea în care râdeam de ziua de ieri, ne bucuram de seara împreună şi ne întrebam sărutându-ne ce se va întâmpla mâine. Încă mai simt mirosul ultimei primăveri petrecute împreună. Urmează o nouă primăvară, dar de data asta însă, pentru mine nu mai înfloreşte atât de frumos, prefer încă să mai simt puţin din iarnă, ultima iarnă cu tine. Acum nu te mai gust în dimineţile cu aromă de cafea la pliculeţ făcute în mica mea bucătărie, nu te mai văd şi nu te mai aud strigându-mă de peste stradă, nu îţi mai simt atingerile fermecate care îmi transmiteau sentimente şi trăiri, dar eu, încă totuşi te mai... . Încă te mai văd ca prin vis alergând către mine după o zi petrecută separat şi sarindu-mi în braţe, încă mai simt pe buze ultimul sărut din ultima zi, încă mai simt pe piept ultima atingere din ultima noapte şi poate că de asta încă te mai ... . Nu am să pot uita niciodată toate aceste trăiri la fel cum n-am să uit nici prima noapte împreună, nici prima şoaptă de dragoste. Nu le voi uita nici pe primele, nici pe ultimele şi nici pe cele dintre. Îmi aprind o ţigară să mai scot prin fum amarul din mine, da, nu te mai ... dar încă te mai ... . 

Timpul nu vindecă nimic doar trece, când mai repede când mai încet, când mai greu când mai uşor, dar doar trece. Sunt atât de multe imagini şi cuvinte ce îmi invadează mintea de fiecare dată când aud numele tău şi sunt atât de multe amintiri care vor rămâne veşnic într-un colţ al meu din suflet. Da draga mea, poate că nu te mai văd, ating, simt, aud sau ascult, dar totuşi încă te mai iubesc. Probabil că o voi face mereu într-un anume fel doar de sufletul meu ştiut pentru că tu ai însemnat prea mult pentru el, tu ai fost prima iubire, iar dacă până mai ieri nu credeam vorba aia cum că prima iubire nu se uită, acum o cred, o cred şi o simt. Da poate că nu te mai, dar totuşi incă te mai iubesc. 

Cum poţi să crezi ca eu sunt bine?

Te-am văzut astăzi pe stradă, aşteptam cuminte la semafor culoarea verde. Eşti la fel de frumoasă ca în trecut, în trecut când lângă umărul tău era umărul meu. Tu nu m-ai observat dar eu, eu nu am putut să nu îndrept privirea către tine, nu am putut să mă abţin să nu te privesc. Încă ai aceleaşi haine pe care abia aşteptam amândoi să ţi le dau jos, încă porţi încălţămintea care îmi punea piedici când încercam să te descalţ. Părul îl porţi la fel, buzele sunt şi ele neschimbate. Doar tu, tu eşti schimbată. Probabil mai uitat sau probabil încă te lupţi cu amintirea mea, eu am renunţat la asta de ceva timp, am avut prea multe încercări eşuate, mă prefac poate că sunt bine dar nu, nu prea sunt. Încă mă bântuie imaginea ta nopţile reci, încă doresc atingerea ta, încă mai gasesc câte-un fir de păr de-al tău prin baie şi mă gândeasc la duşurile împreună şi nu, încă nu am adus în patul nostru vreo străină. Poate sunt ok, câştig destul, îmi permit multe, nu duc lipsă nici de atenţie nici de oameni, dar nu sunt bine, cum poţi să crezi că eu sunt bine? Nici nu ştii cât mi-e de greu, fără tine.

Lupt pentru ce am şi vreau să am mai mult, aşa m-ai învăţat. Ai spus adio şi te-ai pierdut în lumea asta mare, care totuşi, din când în când te aduce în faţa mea, amintirea ta îmi lasă urme adânci pe suflet de fiecare dată când mă gândesc la ce am fost cândva noi. Mă bucur că nu m-ai văzut şi tu, prefer ca atunci când mă vei vedea din nou să vezi în mine tot ce vedeai odată, să vezi un om bun, cu calităţi mai multe decât defecte, un om pe care să îl poţi iubi, un om lângă care să îţi doreşti să trăieşti. Poate nu e posibil în viaţa asta, dar până la urmă cine suntem noi să spunem ce e posibil şi ce nu, eu spun doar că sper asta, iar în tine cred că şi tu speri. Ce-a fost între noi a fost mai mult decât iubire, a fost dincolo de limite, dincolo de tot ce aş putea descrie în cuvinte. Nu pot să schimb trecutul, însă cred că povestea noastră nu s-a terminat definitiv încă, atât timp cât tu şi eu suntem pe acelaşi pământ nu cred, nici o forţă nu poate să învingă ce avem noi, nici măcar tu sau eu. Las totul în mâna timpului, şi dacă totuşi atât a fost să fie, înseamnă ca viaţa mi-a oferit prea devreme, fericirea.        

Girl with big brown eyes

"Fata cu ochii mari şi negri". O fată pe care am întâlnit-o pur întâplător fără vreun gând sau imagine a viitorului. O fată mică cu ochii mari şi negri. Pe atunci nu ştiam nimic despre nimic, dar ea m-a făcut să vreau să ştiu mai multe despre tot. A trecut razant prin faţa mea într-o piaţă foarte circulată din centrul oraşului, o piaţă unde oamenii importanţi îşi beau tacticos cafeaua la terasele celor mai scumpe cafenele din oraş în timpul verii. Era vară şi atunci, am privit-o îndelung în timp ce păşea peste piatra cubică ce era aşternută pe jos. O vedeam parcă cu încetinitorul. Priveam cum vântul adia uşor prin haine şi încerca zadarnic să-i deranjeze părul. Eram cuprins de tot tabloul ce mi se arăta perfect. Eram cuprins de parfumul ei plin de senzualitate şi trăire ce îl emana, îl simţeam, deşi nu era suficient de aproape pentru al simţi în mod normal.

După ce am urmărit-o cu privirea până sa aşezat pe una dintre băncile din apropiere, abia atunci am observat că nu era singură. Prietena ei care o însoţea în acea seară liniştită de vară devenise invizibilă pentru mine câteva clipe, defapt totul devenise invizibil înafară de ea. După câteva minute de privit şi admirat frumosul peisaj emis de ea către ochii mei, cineva, nu ştiu cine, parcă ma ridicat de pe locul unde eram aşezat şi m-a împins către locul unde era ea. Păşeam sfios şi cu frică exact cum o face un copil în prima lui zi de şcoală. Ajuns lângă ea, m-au cuprins o groază de emoţii. Porii şi culoarea pielii mele s-au deschis, picioarele mi-au început necontrolat să tremure, inima simţeam cum începe să bată din ce în ce mai puternic astfel încât puteam să-i aud bătăile. Ea a ridicat privirea şi parcă o mie de săgeţi mi-au invadat spatele în momentul în care m-a privit pentru întâia oară. Pierdut de tot, desprins de orice. Atunci n-am mai ştiut nici unde sunt, cine sunt, ce sunt, ce zi e sau dacă e seară sau e dimineaţă, dacă e soare sau nu. Am fost orbit la propiu de ochii ei mari şi negri, de buzele-i prea perfecte cât să mă pot gândii vreodată că le voi putea simţii sărutul. M-a îngheţat şi dezgheţat de o sută de ori în secunda când m-a privit cu acei ochi nemaivăzuţi şi nici imaginaţi de mine. Sincer nu credeam că pot simţi vreodată aşa ceva doar din privirea unei străine. O străină care prin acea privirea mi-a transmis mai multe emoţii decât mi-ar fi putut transmite oricare alt cunoscut. " 

                                   (fragment din cartea - Gânduri la miezul nopţii 12 P.M capitolul: when i saw her. ) 

Cum să mă vindec de boala ce îţi poartă numele?

Zilele trec prea încet dacă mă uit în viitor, zilele trec prea repede dacă mă uit în trecut, parcă ieri te-am ţinut în braţe şi te sărutam, parcă aseară te-am condus acasă ca mai apoi să te sun şi să vorbim pană ce somnul ne va lua în braţe în lipsa corpurilor noastre prezente, parcă azi dimineaţă ne-am băut cafeaua împreună discutând despre visele avute şi planurile de peste zi. Îmi este dor de tine, cu fiecare secundă ce trece parcă eşti tot mai departe într-un abis în care eu nu mai am acces, încă mai trec seara prin faţa casei tale doar să simt şi eu aerul ce trece pe strada ta, măcar atât dacă pe tine nu te mai pot simţii. Patul meu încă ne ştie păcatele şi plăcerile, încă miroase a dragostea nostră la mine în dormitor, încă halatul tău roz şi pufos de baie te aşteaptă să îl imbraci după un duş fierbinte cu mine, încă scările ce urcă spre dormitor aşteaptă să îţi mai simtă paşii, încă simt că locul tău e lângă mine. Viaţa mea e goală fără tine, tot ce văd îmi aminteşte de noi, blocurile, străzile, locurile, cerul, soarele, stelele, până şi scaunul din dreapta al maşinii mele întrebă de tine. Parcă fiecare melodie tristă de la radio mi se potriveşte, fiecare femeie e comparată cu tine la ceva, încă nu pot să văd alţi ochi pentru că ochii tăi au rămas intipăriţi pe retina ochiilor mei.

De ce nu pot să te dau uitării, nu pot să fac asta, nu pot atâta timp când rostesc numele tău în minte zilnic, când încă mă uit pe filmăriile cu noi doar să îţi aud vocea, când încă te vreau. Ce mult mi-aş dorii să mai simt buzele tale pe gâtul meu, mâinile tale în mâinile mele, corpul tău peste al meu, să te cuprind de şolduri, să te trag uşor de păr în timp ce te pătrund, să văd sclipirile pline de plăcere din ochii tăi, să îţi mai simt unghiile cum mă zgârie uşor pe spate şi să simt părul tău peste pietul meu. Ce mult mi-aş dorii să mai trăiesc măcar odată emoţiile acelea care mă ridică într-un paradis infinit de sezualitate şi extaz. Ce mult mi-aş dorii să te mai aud, sa te mai alint, să îţi mai văd corpul gol dornic de mine, ce mult mi-aş dorii să te mai am. Las timpul să trecă, nici nu mai număr paharele de vin sau tigările fumate, nici nu mai număr zilele de când te-am văzul pentru ultima dată, nu are rost să le număr pentru că ştiu că numărul lor tot creşte, creşte până când voi pierde şirul şi poate atunci când voi pierde şirul voi reuşi să mă vindec de boala ce îţi poartă numele.   

Nu mă iubi doar astăzi, te rog!

Azi toată lumea declară iubire, toţi işi jură unul altuia marea cu sarea, işi fac cadouri, se îmbrăţişează, se sărută mai pasional decât de obicei, se uită la filme, merg la restaurante, fac dragoste, azi e ziua aceea din an când ne aducem aminte că mai exită cineva lângă noi, dar la fel ca orice zi trece şi ziua asta. Ce va fi mâine, oare va trebui să aştept încă un an să mai aud din gura ta acele şoapte care îmi încălzesc inima şi îmi dau fiori, oare va trebui să aştept încă o dată ziua asta din an doar să simt că mă iubeşti, să simt că lumea mea eşti tu şi că eu sunt lumea ta, totul pentru tine. Eu nu vreau asta, vreau să mă iubeşti şi mâine la fel cum o faci astăzi, vreau să mă iubeşti şi să îmi arăţi că poţi să fi în fiecare zi de-acum încolo ce ai fost astăzi, să mă ridici la cer treaptă cu traptă cu ajutorul cuvintelor tale dulci, al cafelei băute împreună dimineaţa, al sărutului cald, al mângâierilor tale, al atenţiei tale, al florilor, al tot ce faci tu astăzi.

Te iubesc, eu încerc să îţi arăt asta în fiecare zi, tu de ce o faci doar astăzi? De ce nu poţi să fi aşa mereu? Iubeşte-mă, inţelege-mă, răsfaţă-mă, alintă-mă, iartă-mă şi lasă-mă sa te iubesc cu fiecare zi mai mult. E greu pentru mine să mai aştept ocazii speciale să te porţi aşa, e greu să te văd doar de câteva ori pe an cum te văd astăzi, aşa te vreau mereu, aşa mă faci să zbor peste munţi şi mări şi să văd tot ce e mai frumos pe lume, să te văd pe tine, să văd sufletul tău. Vreau ca asăzi să fie în fiecare zi de acum încolo, vreau să ne ţinem de mână strâns şi să conturăm împreună viitorul nostru, vreau să învăţăm să fim împreună, vreau să ucidem răul cu bine, întotdeauna între noi sinceritatea să ţină minciuna la distanţă pentru a permite sufletelor noastre să devină unul. Nu mă iubi doar astăzi, te rog, iubeşte-mă mâine, şi în toate zilele ce vor urma, în toate orele, minutele, secundele, clipele. Acesta cred că ar fi cel mai frumos cadou din partea ta, mai presus de orice, ar fi un cadou ce nu poate fi cumpărat, ar fi unic şi nepreţuit, mai original decât orice altceva. Îmi doresc asta, îmi doresc asta pentru noi, pentru că iubirea noastră vreau să fie fără de final, nu vreau să ne oprim din a ne iubi, vreau să nu existe riscul ca vreunul din noi să uite cumva să îl iubească pe celelalt. Te vreau pentru mine şi te vreau de tot, de asta îţi spun, nu mă iubi doar astăzi, te rog!  

Mă doare când tu nu ştii

Mă întreb pe unde eşti în fiecare zi, mă întreb dacă ai uitat tot ce-a fost între noi, mă întreb dacă încă te mai gândeşti la noi măcar puţin, mă întreb dacă zilele tale sunt mai frumoase acum fără mine, dar cel mai tare mă întreb dacă m-ai iubit cu adevărat sau am fost doar un refugiu pentru tine. Mă gândesc în fiecare noapte la tot ce am fost noi, mă uit peste fotografiile încă neşterse şi îmi aduc aminte cu plăcere de fiecare moment imortalizat în ele, mă gandesc la locurile pe care le-am văzut împreună, locurile pe unde am umblat ţinându-ne de mână. Păreai fericită. Vreau să fi fericită, chiar dacă nu cu mine, dar nu acum, e prea devreme încă să aud că altcineva mi-a luat locul, că altcineva se joacă cu mâinile prin părul tău, că îţi sărută buzele moi care credeam că vor rămâne ale mele mereu, că te sună seara să programaţi cafeaua din dimineaţa următoare. Încă e devreme să văd cum te conduce seara acasă după o zi stresantă şi îţi dă un sărut de noapte bună, să mă gândesc că aveţi conversaţii despre nimicuri şi că te face să râzi cum o făceam şi eu nu acum mult timp.

E prea devreme pentru toate astea, dar totuşi mă gândesc că dacă asta te face pe tine fericită acum, chiar dacă eu nu simt decât durere, mă bucur. Mă bucur pentru tine, la fel cum am făcut-o mereu, chiar dacă tu nu ştii multe lucruri, m-am bucurat enorm de fiecare succes al tău, la fiecare problemă am suferit odată cu tine şi dacă am putut să te ajut am făcut-o. Tu nu ştii multe şi mă doare, ai văzut doar suprafaţa şi ai ratat miezul, ce era mai esenţial între noi ai ratat, probabil de asta poţi să zâmbeşti acum atât de uşor. Te-am şi dezamăgit, ştiu, şi tu ai făcut asta, doar că în viziunea mea am trăit altfel decât tine dezamăgirile, nu ştiu dacă e din vina zodiei, a educaţiei sau a anturajului, dar tot ce a fost rău am putut să uit mai repede decât ai uitat tu tot ce a fost bine acum. Nu vreau să te învinovăţesc că nu ai trăit la fel ca mine relaţia, tiind să cred că tu eşti un copil într-o lume colorată unde eu am vrut să aduc puţin alb şi negru, să mai scad din saturaţie şi să adaug puţin contrast. Se pare însă că tu nu prea ai fost de acord cu modificările mele, ţie încă iţi plac filtrele, culorile ţipătoare şi strălucirea, e frumos, asta te face să treci mai uşor peste probleme, dar din păcate nu te lasă nici să trăieşti momentele la intensitatea lor naturală şi originală. Sper doar să înţelegi în timp, că oamenii se pot schimba, că e mai bine să ierţi decât să uiţi şi că viaţa nu e totdeauna roz oricât ai încerca tu să o colorezi. Degeaba la suprafaţă totul pare luminos şi proaspăt dacă interiorul e negru şi putrezit. Iubirea trebuie să fie sinceră dacă vrem ca miezul ei să nu putrezească, sincer înseamnă de multe ori greu de suportat, greu de înghiţit, greu de făcut dar e mult mai uşor să ierţi atunci când ai ales să fi sincer. Te iubesc şi asta nu se va schimba la mine prea curând, nu voi cauta iubiri vindecătoare pentru că nu vreau să distrug şi alte suflete cu sufletul meu distrus, prefer prima dată să mă vindec de tine.           

Dacă ştiam ce urmează să îmi faci, fugeam din calea ta!

De ştiam ce urmează, fugeam de tine, fugeam undeva departe şi cu o viteză destul de mare cât să nu mă poţi ajunge din urmă. De ştiam atunci că tu vei deveni răul ce mă va rănii aşa, rupeam orice obstacol aveam, doar să pot fugi din calea ta. Se spune că în tot răul e şi un bine, iar dacă stau să mă gândesc şi la ce a fost bine probabil dacă ar fi să dau timpul înapoi cu toate că spun că aş fugi, n-aş face-o. Da pentru tot ce a fost bine, cu toate că acum te urăsc, sufletul meu te iubeşte şi din păcate sau din fericire o face mult. Nu cred că va mai ieşi în calea ta vre-un suflet ca al meu, care să te iubească oricum după câte s-au întâmplat, sau poate va ieşi unul, dar tot al meu cred. Deşi acum amândoi suntem răniţi, eu îmi ling rănile fix ca un căţeluş părăsit de stăpân la marginea unui oraş, mă simt neajutorat şi singur, tu poate o faci la fel ca mine, sau altfel, dar şi tu ai răni, remuşcări şi regrete. Mai şti când ţi-am spus că nu te voi uita niciodată, crede-mă chiar n-o voi face, nu pot şi nici nu vreau sincer, dacă tot am suferit atât pentru tine, măcar să îmi aduc aminte şi de ce.

Îmi aduc aminte, da, tot chiar, mai ales momentele alea bune dintre noi care mă fac până şi acum să tresar, să-mi facă pielea de găină, să mă încălzească în nopţile alea reci când nu pot dormii, în zilele alea prea agitate când n-am chef nici să mă ridic din pat, dorul de tine e mai grav decât o gripă, mă dor oasele şi carnea de parcă cineva m-a bătut cu şosete umplute cu nisip. Nu ştiu de ce dar cred că tu eşti femeia vieţii mele, fără tine parcă nu am sens, mă învârt frenetic fără scop, nu-mi găsesc nici locul nici calea. M-ai făcut să cred în sufletul pereche şi în destin mai rău decât cred în mine, m-ai făcut să te vreau şi să nu, în acelaşi timp. M-ai făcut să te văd în toate femeile, nu ştiu cum se face că îmi aduc aminte în fiecare zi de tine şi de numele tău şi nu e din cauză că-l am tatuat pe mână. Dacă ştiam ce urmează, nu veneam la tine în ziua aia, veneam poate mai devreme, te-aş fi căutat până să te găsesc, pentru că deşi acum doare, nimeni nu a reuşit să mă facă mai fericit decât ai făcut-o tu.  

Te sărută mai bine... sau tot buzele mele ai vrea să le simţi?

"Stau şi privesc ploaia, singurul lucru care îmi invadează gândurile e amintirea buzelor tale, da, ale tale, cândva erau ale mele, iar ale mele erau ale tale... acum fiecare şi-a recăpătat proprietatea propiilor buze. Iau maşina şi plec, mai şti că îmi place să conduc pe ploaie, mă relaxează, mă relaxa şi mai mult când erai în dreapta mea, dar nu mai contează asta acum, nu mai contează defapt nimic din ce a fost, contează ce va fi. Păcat că oraşul ăsta e prea mic, aş fi vrut să fie mai mare, eu să fiu într-un capăt iar tu în altul astfel încât drumurile noastre să nu se poată intersecta decât foarte rar, era mai uşor, mi-ar fi fost mai greu să te văd cu altul. Creierul şi sufletul meu îşi trimiteau semnale mai ceva ca printr-o conexiune wi-fi, întrebările erau fireşti şi dureroase, oare cum a reuşit să te cucerească atât de repede, oare te-a cucerit ori te vezi cu el din lipsă de ocupaţie. Visam la o viaţă cu tine în doi, cred că şti asta, dar el? el la ce visează? dacă ar fi după mine aş spune că visează la maxim câteva nopţi cu tine, defapt nu nopţi ci partide, dinalea tari, cu de toate.

Eu în schimb te voiam mai mult, te voiam nopţiile toate, voiam să fim un fel de queen and king al lumii noastre, împreună, să construim un regat şi peste un timp să facem un prinţ şi o prinţesă, oare pentru tine a contat asta vreodată, sau mai bine zis te-ai gândit vreodată la asta? Sincer, văzându-te cu el mă gândesc că pentru tine n-a prea contat nici ce ne-am şoptit, nici ce ne-am urlat. Doamne, mă gândesc cum dracu' am reuşit să mă abţin să nu-i rup faţa, defapt ştiu, o are ruptă deja, dar ce să spun, dacă ţie îţi place... nu am decât să mă conformez. Ajung acasă, fac un ceai, încerc să mă calmez, oricum nu am altceva mai bun de făcut, defapt am, ochii mei încep să cedeze, se umplu de lacrimi şi plâng, mă şterg repede de parcă m-ar vedea cineva, se face ora 17, deschid televizorul şi butonez vizibil tensionat telecomandă incercând să găsesc un program care să mă captiveze, nu găsesc nimic închid televizorul şi rămân blocat cu ochii în tavan. Da, uite, ce frumos e tavanul meu, îmi aduc aminte cum l-am vopsit împreună, ne-a luat trei zile să ne curăţăm de vopsea. Întorc capul şi mă afund cu toată partea stângă în perină, nu îmi pot da seama dacă perina are mirosul tău, sau pur şi simplu nările mele încă îl au impregnat. Închid ochii şi apare imaginea ta, îi deschid, în inchid din nou, acum e negru, aşa e bine, sper să nu te visez iar, încerc să adorm, adorm şi totul se face negru, ce bine e!"

                                     (fragment din cartea - "Gânduri la miezul noptii 12 P.M. capitolul: post breakup")  

Eşti simpatică, dar nu, din păcate tot pe ea o vreau.

Eşti drăguţă şi sociabilă, zâmbeşti frumos, îmi plac picioarele şi fundul tău, ai un nas care îţi scoate în evidenţă buzele acelea cărnoase şi numai bune de sărutat, dar cu toate astea nu pot, tot pe ea o vreau. Nu pot încă, e prea devreme să îmi pot da sufletul în mâinile alteia, nici măcar one night stand-uri nu pot să am, e prea devreme. Încă o văd pe ea în tot ce mişcă, încă îmi curge prin vene, te rog nu te supăra pe mine. Eşti simpatică, dar nu, din păcate tot pe ea o vreau.

Bărbaţi care au iubit sincer pe cineva vor înţelege fără doar şi poate ce am scris eu mai sus, iar voi femeilor ar trebui să înţelegeţi că există bărbaţi care pot iubii sincer şi că nu suntem toţi chiar aşa răi şi fără de suflet, inimă şi sentimente. Defapt cred că orice bărbat a fost măcar odată în situaţia de mai sus, da sunt femei cu carul pe terra, vreo şapte la un bărbat după statistici, dacă nu mă înşel, dar degeaba, dacă nu e aia pe care o vrem noi, scuze de expresie dar nici "laba" nu mai merge. Singura noastră plăcere s-ar  putea regăsi în bere, whisky, gin, sau vin, asta după gusturile fiecăruia. Nu râdeţi "voi femeilor", e cât se poate de serioasă treaba asta, o credeţi sau nu noi suferim mai mult decât voi, asta bineînţeles dacă v-am iubit, da recunoaştem de cele mai multe ori voi sunteţi acelea care pun suflet, noi o facem mai rar dar şi când o facem....

Noi nu prea vrem să vă lăsăm să vedeţi asta, probabil e un defect al nostru, sau poate e defapt un defect al vostru dragelor, pentru că majoritatea ne luaţi de papagali (am zis majoritatea, nu toate) şi deasta se întâmplă să nu prea meargă relaţiile, iar ca să meargă trebuie să trecem nişte teste (noi bărbaţii), voi femeile vă pricepeţi al dracului de bine la dat teste, asta explică cumva de ce sunt mai multe profesoare decât profesori prin şcoli. Ok, ok hai că nu vreau să fiu rău, atât voi cât şi noi iubim, din păcate se întâmplă de cele mai multe ori să nu ne iubim în acelaşi timp, atunci apar problemele, işi face frumuşel loc neîncrederea, din teama de a nu pierde, vine la fel de frumos şi minciuna şi uite aşa se duce la fund toată dragostea şi iubirea ce defapt ne-o purtăm. Unde naiba e curajul?, unde e curajul de a spune, da uite te-am minţit în legătură cu asta pentru că ştiam că te vei supăra pe mine, sau mai bine să nu mai minţi şi să spui la momentul potrivit, să nu laşi minciuna să facă parte din viaţa ta, iar atât voi cât şi noi atunci când încă mai simţim ceva pentru fostul ar trebui să spunem ce e scris în prima frază din articolul acesta, altfel trecutul vine după noi şi nu ne lasă să ne bucurăm de prezent cu persoana de lângă, însă cu toate astea tot ne îndrăgostim dar ne îndrăgostim degeaba şi ne uităm scopul. Care e scopul unei iubiri? Dacă e să mă întrebaţi pe mine, scopul unei iubiri ar trebui să fie o familie şi o viaţă împreună, nu doar un an, doi sau poate nici atât.  

Ţinând-ul pe el de mână timid, mă vei uita?

Draga mea, e dimineaţă, o dimineaţă care m-a prins cu tine în gând din nou, deja mă cam obişnuiesc cu asta, păcat că atunci când mă voi obişnui îmi va trece. Întrebarea care mi-a invadat gândurile în dimineaţa asta a fost dacă ţinându-l pe el de mână timid, mă vei uita. Oare îţi va trece de mine iubind-ul pe el? Întrebarea asta nu ştiu din ce motiv dar mă macină, aaa, dar defapt ştiu din ce motiv, pentru că încă e devreme. Încă e devreme să nu mă macine, sper să nu fie la fel de devreme şi peste câţiva ani când îmi voi duce copiii la grădiniţă. Nu ştiu de ce imaginea ta m-a urmărit atâţia ani de când te-am văzut prima dată în piaţa aia din centrul oraşului, unde apropo nu cred că am fost niciodată în timpul relaţiei noastre, ce păcat, tocmai locul ăla unde am schimbat primele cuvinte cu tine nu ne-a văzut sărutul şi îmbrăţişările... Nu ştiu de ce am impresia că nu îmi va trece niciodată de tine, oricum am avut eu aşa o slăbiciune mereu pentru tine şi destinul dragul de el, avut grijă să amplifice slăbiciunea asta, să ne unească într-o dragoste puternică dar năbădăioasă care la despărţire, nu a făcut nimic altceva decât să transforme slăbiciunea în ceva ce nu pot uita, ceva ce face ca o voce din interiorul meu mereu să strige după tine. 

Ştiu însă că nici eu nu ţi-am trecut încă, privirea ta spune totul, mai multe decât mi-ai spus tu vreodată în vorbe, vorbe pe care atunci le credeam, dar pe care acum le vad mai goale decât sticla de vin, sticla aia pe care am golit-o aseară şi pe care am aruncat-o la gunoi, acolo unde ai aruncat şi tu dragostea pe care jurai odata că mi-o porţi. Prefer să fiu calculat şi cerebral, ştiu că iubirea nu trece dacă fac din apartamentul meu autostrada femeilor uşor de cucerit în cluburi, sau încercând poziţii noi cu fel şi fel de femei care poate îţi seamănă, dar oare tu ştii asta? Eu am două reguli legate de relaţii, una este să nu mă întorc la foste oricât de mult aş suferii sau am suferit pentru vreuna, şi a doua să trag nişte învăţături din greşelile mele şi să păstrez mereu ce a fost bun în viaţa mea. 

Îmi plăcea enorm de mult la tine feminitatea şi tăria. Tu prin tot ce ai făcut, ai reuşit să devii cea mai puternică lecţie din viaţa mea, mi-ai dat atâtea şuturi în fund până când n-am mai putut să mă aşez. Încă mai simt pe obrazul meu palma aia plină de ură pe care mi-ai trântit-o după ce eu ţi-am zis nervos că îţi scrisese ăla și că esti o c...ă. Upps da, oare aşa tare te-a rănit sau a fost din ciudă pentru că descoperisem adevărul? Tind să îţi dau dreptate deplină şi că meritam aceea palmă indiferent de motiv cu toate că faptele tale şi ce văd acum reflectă contrariul, trebuia să întorc spatele şi să plec fără să scot acel cuvânt, defapt nu trebuia să scot nici un cuvânt, trebuia să plec pur şi simplu. 

Nu e aşa grav dragă, mi-e mai mult decât evident că tu ai nevoie de o marionetă uşor de manipulat, care să îţi ofere ce vrei când vrei şi cu cine vrei.... Nu, nu vrei pe cineva egal cu tine, deşi pe mine asta încercai să mă faci să cred. Acum eu plâng şi tu eşti fericită că ţi-ai recăpătat viaţa şi libertatea, te porţi ca un deţinut proaspăt eliberat de la puşcărie, dar e bine vedem mai târziu, la cum te ştiu eu pe tine nu prea am speraţe să mai aud de tine vreodată, nici nu vreau, vreau doar să ai grijă de tine şi să te maturizezi, să înţelegi că viaţa e plină de surprize, şi că tot ce facem noi aici, tot ce suntem noi e din cauza lui, a destinului.    

Nici un bărbat nu a mai văzut în tine ce am vazut eu şi nici o femeie nu va mai vedea în mine ce-ai văzut tu

Te vedeam mireasă, imi imaginam în nopţile reci când ar fi trbuit să fi lângă mine, cum ar fi să te am în dreapta mea în faţa altarului, cum ar fi să te văd prin casă în fiecare zi, cum ar fi să nu te am doar ca iubită, cum ar fi dimineţile trezindu-mă lângă perina ta. Am văzut în tine şi credeam că eşti acea femeie pe care o voi avea mereu lângă mine, te-am idolatrizat, te-am adorat şi te-am preţuit mai mult decât am preţuit vreodată pe cineva. Am renunţat la tot ce ai crezut tu că îţi face rău, m-ai schimbat atât de mult până când am ajuns ca nici eu să nu mă mai recunosc. Mă uit acum înapoi şi imi dau seama că eu cel de azi nu mai sunt deloc, nici măcar 1% cel de ieri, şi toate pentru ce? Pentru că te-am vrut doar pentru mine? Păcat că tu ai rămas prinsă cumva în trecut şi am încercat, jur că am încercat să te trag de acolo şi să iţi ofer un viitor cu mine, un viitor mai bun, plin de fericire. Până la urmă adevarata ta faţă a ieşit la suprafaţă, imi dau seama că toată iubirea ta a fost doar falsă şi amăgitoare, nu ştiu ce naiba ai vrut de la mine şi de ce m-ai făcut să cred că mă iubeşti când defapt tu trăiai într-un trecut al tău, am fost doar un înlocuitor al foştilor tăi, doar că eu sunt puţin mai diferit. Deşi mi-am dat seama de la început că tot ce va urma mă va lăsa până la urmă cu buza umflată şi cu răni adânci pe suflet, am continuat să mă arunc orbeşte în pişcina cu apă rece a iubirii tale, doar doar voi reuşi cumva să încălsesc apa din ea cu iubirea mea sinceră. Răceala ta până la urmă ma acaparat în ciuda eforturilor mele, uşor uşor au ieşit la iveală toate adevărurile ascunse, si m-am transformat intr-o bestie, o bestie mai mare decât tine şi în cele din urmă, ironia sorţi e că tot tu eşti cea care a ajuns să mă urască. 

M-am înjosit când trebuia să întorc pur şi simplul spatele, am îngenunchiat când trebuia să mă ridic şi să plec, m-am lăsat minţit de vorbele tale ce le credeam adevăr, de teatrul jucat perfect de tine, de lacrimile vărsate de tine de faţadă doar să mă păcăleşti încă o dată.

Acum văd că m-ai uitat, ai uitat tot, ai aruncat tot, ai început o viaţă nouă, încearcă măcar să nu mai repeţi greşelile, nu te mai amăgii singură că iubeşti dacă nu o faci, doar pentru că e mai confortabil să ai pe cineva lângă tine, nu vei fi fericită te asigur. De aceea nu ai fost fericită cu mine, pentru că defapt nu eu am fost ceea ce îţi doreai, am fost doar o iluzie. 

Sper ca nici o femeie să nu mă vadă cum m-ai văzut tu, însă tot ce îţi pot dorii eu sincer ţie, e ca altul să te vadă cum te-am văzut eu!