Începe cu doi, se termina cu... unu'

Undeva în trecut, un bărbat îşi face bagajele în dormitorul unde petrecuse câţiva ani buni din viată alături de femeia pe care o iubea enorm, atât de mult încât nu aş putea descrie în cuvinte, pur şi simplu o venera şi nu se gândea nici măcar pentru o clipă că într-o zi va trebui să plece, să spună acel cuvând negru, prea negru... adio. Asta era ultima soluţie, nu o mai putea privi în ochii ei de cristal negru, prea mult plânşi, prea plini de dezamăgire, greşise, da greşise cu toate că o iubea atât.

De multe ori se întamplă să greşeşti din prea multă iubire, pentru că vrei ca totul să fie perfect, vrei să fereşti anumite situaţi, vrei să ascunzi anumite defecte, vrei să ascunzi şi să renegi trecutul tocmai pentru că nu vrei să îţi provoace daune prezentului. Trecutul renegat conduce la minciună, trecutul trebuie lăsat în urmă dar nu renegat, până la urma e trecutul tău, cu rele cu bune, e al tău, nu trebuie să ferim şi să ascundem trecutul de teama că nu vom fi înţeleşi. "O greşeală recunoscută, e pe jumătate iertată", sau altfel spus, dacă îţi ascunzi greşelile trecutului nu doar că le vei repeta în prezent ci vei ajunge să răneşti oameni cărora dacă le-ai fi spus de la început totul te-ar fi ajutat, nicidecum judecat aşa cum poate, te gândeşti tu.

Din prea multă iubire şi grijă mai ales când începi să cunoşti plăcerile celuilant, îţi dai seama că poate anumite lucruri pe care le-ai făcut în trecut nu i-ar pica prea bine să le afle, şi atunci te ascunzi, ok dar atunci cum poţi avea pretenţia ca un om să te cunoască dacă te ascunzi de fiecare dată când consideri că ceea ce ai făcut ar putea să conducă la o ceartă şi să distrugă armonia, sau poate chiar la despărţire. Adevărul doare, dar mai tare dor urmele provocate de minciună.

O iubire distrusă de neîncredere şi minciună doare al drcului de tare, şi din păcate iubirile duse la extrem sfârşesc aşa. Iubirea nu se poate măsura dar poţi să îţi dai seama de profunzimea ei din privire, din lacrimile scurse, din gândurile ce te lovesc puternic, atât de puternic încât nu te lasă să adormi. Ajungi să regreţi atât de mult tot ce a fost rău şi să vezi doar binele, să păstrezi frumosul ca amintire, să te laşi purtat de amintirile frumoase şi să te bucuri pentru fericirea simţită când încă erai înconjurat de braţele iubirii. Vrei să arunci tot răul din tine, şi să închizi porţile sufletului pentru o vreme, să te vindeci de toate rănile, să iei timpul altfel de acum, te uiţi poate, peste pozele şi amintirile voastre, poate filmări cu voi, şi vezi totul diferit, priveşti toate pozele şi îţi imaginezi acele momente, le retrăieşti la o intensitate la care nici măcar atunci când s-au petrecut nu ai trăit-o, vocea ei sau a lui are alt timbru, un timbru pe care ai da orice să il mai auzi măcar o dată rostind la urechea ta în miez de noapte cele două cuvinte. 

Nu dispera totuşi iubirea nu fuge nicăieri, păstrează momentele frumoase şi lasă-ti trupul şi mintea purtate de valurile destinului şi ale timpului, o iubire destinată nu o va învinge nimic, nu contează ce a fost, doar ce va urma şi destinul dragul de el are grijă împreună cu timpul să rearanjeze totul la locul potrivit.  

Începe cu doi, se termină cu unu' , dar oare chiar s-a terminat?  

Minte-mă, ca mai apoi minciuna să devină adevăr

Minte-mă, dar minte-mă frumos. Fă cumva să mă simt iubit şi adorat, fa-mă să simt că sunt totul pentru tine, iar poate că într-o buna zi minciuna ta va deveni un adevăr. Minte-mă că mă iubeşti şi minte-mă în fiecare zi.

De când te-am văzut prima data mi-am dat seama că poţi minţi uşor, că eşti o femeie sigură pe tine şi pe potenţialul tău. Şti că mulţi te vor. Că poate mulţi plâng noaptea pentru simplul fapt că tu nu îi bagi în seamă. Mi-am dat seama că dacă voi cădea în capcana ta, o să imi lase zgârieturi adânci pe suflet în timp, cu toate astea am acceptat să cad. Ştiu că minţi, iţi place prea mult viaţa încă să nu o faci. Dar te rog învaţă să minţi mai frumos. Mă doare când mă minţi pe faţă şi te superi pentru că ai pretenţia ca eu să te cred şi eu n-o fac. Te răzbuni pe mine cu fiecare cuvânt şi mă faci din ce în ce mai tare să cred că iţi place să mă vezi aşa. Iţi place să vezi cum sufăr pentru că te iubesc, pentru că momeala ta a avut efectul scontat şi că acum nu mai pot da înapoi. Iar dacă o fac, tot eu sunt acela care se întoarce mai apoi. Eşti răul ce îmi face bine şi nu prea. Te urăsc şi te iubesc în aceelaşi timp şi cu aceeaşi patimă. Cu acceaşi umbră neagră în care sufletul meu se scufundă când simt că pe la spatele meu eşti o cu totul altă persoană. Pe cât mă faci să te ador, pe atât mă faci să te dispreţuiesc pentru comportamentul tău rece şi indiferent pe care îl scoţi la iveală când nu suntem noi. Iţi iei lumea în cap şi o vei face mereu, aşa eşti tu. Eşti prea versată ca să poţi iubi fără minciună. Iubirea pentru tine e ca o ecuaţie cu necunoscute pe care nu o vei putea rezolva niciodată oricât de mult ai încerca tu sau oricâte soluţii ţi-aş oferii eu, sau altii. Nu vei putea să schimbi asta în tine. Sufletul tău e învăţat să trăiască singur într-o cameră unde doar tu ai cheia de acces. Mai pofteşti din când în când musafiri pe care mai apoi îi expediezi cu o viteză mai mare decât aceea pe care au avut-o când i-ai primit. Mulţi te aleg pe tine, dar tu nu alegi pe nimeni, tu nu ai nevoie de altcineva. Vrei să te distrezi, să te simţi bine şi să fii fericită, nu să suferi pentru că un idiot şi-ar fi dorit să petreacă seara cu tine. Iar tu iţi oferi compania mult mai ieftin altuia doar pentru că nu trebuie să depui nici un efort pentru asta. 

Nu draga mea, nu eşti curvă, eşti prea elegantă şi stilată pentru o curvă. Nu ţi-o tragi pe bani, o faci din plăcere, pentru că iţi plac senzaţiile noi. Îţi place să fi în centrul atenţiei în exces, un exces care pe moment te face fericită dar care în timp te va face să regreţi. Nu cred ca ai sufeltul atât de negru, iar dacă acum îl ai, mai târziu ai grijă, pentru că s-ar putea să se coloreze în culorile trecutului pe care l-ai lăsat în urmă, doar pentru că principiile tale nu coincideau cu principiile nimănui. Vrei să fi iubită, nu să oferi iubire, este prea mare efortul pentru tine să faci asta. Te epuizează prea mult romantism, te simţi încătuşată şi vrei să scapi cât mai repede, dar tu nu şti că iubirea este exact ca acele cătuşe care se strâng şi mai tare atunci când te forţezi să le scoţi. În timp vei ajuge să rămâi tu cea cu răni urâte. Fi tu fericită acum draga mea şi minte-mă frumos, cât va ţine va ţine, dar să nu te mire dacă într-o zi voi pleca fără nici un răspuns. Fără nici o explicaţie şi fără nici un regret, poate doar acela că te-am iubit.  

Dar acum minte-mă, minte-mă pentru că încă sper că minciuna pe care o rosteşti acum în două cuvinte se va transforma în adevăr cândva. 

Declarație de dragoste

Chiar dacă a trecut ceva timp de la primul nostru sărut, de la prima privire adevărată dintre noi, de la prima atingere plină de sentimente nespuse și ne împărtășite, de la primul te iubesc, de la primul alint șoptit de tine, de la prima seară în care mi-ai dat aripi, eu, tot te iubesc și nu am cum să nu fac acest lucru în continuare când toată ființa mea o cere secundă de secundă. Vreau să îți mulțumesc pentru toate bucuriile sufletului pe care mi le-ai oferit și mi le oferi zi de zi. Îți mulțumesc pentru inocența ta atunci când ești doar tu cu mine, mulțumesc pentru că te ghemuiești perfect la pieptul meu de fiecare dată când ne luăm în brațe, mulțumesc pentru zilele pline de dragoste pe care mi le oferi și pentru nopțile albe în care mi-ai arătat o parte din rai. Nu te iubesc pentru ceea ce ești în general, te iubesc pentru ceea ce ești atunci când ești cu mine, te iubesc pentru naturalețea ta, pentru drăgălășenia ta, pentru vorbitul prostit și stâlcit de copilaș pe care îl imiți perfect atunci când vrei să te alinți.Ești singura persoană pe care am văzut-o că poate zâmbi cu privirea, asta și multe altele te fac specială, te fac specială pentru mine. Îmi doresc de acum înainte și mai multe dimineți în care să te simt lângă mine, în care să iți simt parfumul, pielea, buzele și părul. Îmi doresc mai multe seri în care să te țin în brațe. Îmi doresc mai multe nopți în care sursa de căldură a corpului meu să fie corpul tău și în care să ne spunem noapte bună fără să pleci mai apoi. Îmi doresc mai mult și mai mult din tine cu fiecare zi ce se adună în calendarul iubirii noastre. Îmi doresc să fi din ce în ce mai mult parte din mine.

 Nu credeam vreodată că sunt capabil să iubesc atât de mult o persoană, dar mi-am dat seama de asta când nu te-am avut, când nu te vedeam, când nu te auzeam, când nu îți mai simțeam atingerea, când nu îți mai puteam vedea privirea răvășitoare ce mă face să cutreier cerul, când nu îți mai simțeam sărutul care mă despică în mii de bucățele ca de sticlă pe care mai apoi le lipește mai perfect decât erau potrivite înainte. Te ador cu fiecare sunet ce vine dinspre tine, să te aud cum respiri e cea mai frumoasă muzică pentru urechile mele, să îți ascult inima e cea mai frumoasă coloană sonoră a inimii mele. Sufletul meu e al tău pentru totdeauna, să nu îți fie frică vreodată că mă vei pierde sau că voi pleca, cum aș putea să plec de lângă căldura ta ce mă ocrotește atunci când viața e rece cu mine, cum aș putea eu pleca vreodată de sub umbrela iubirii tale și să ajung în stradă unde stropii de ploaie reci ai singurătăți să mă lovească fără pic de milă. Am vărsat lacrimi din dor pentru tine, iar acum gust fericirea alături de tine zi de zi și sper să ne ținem de mână la bine și la greu... mereu.  

Love is for free!

Banii nu aduc fericirea, chiar nu, pot asigura lux dar nu și siguranță, pot cumpăra oameni dar nu și dragostea lor, poți să fi bogat dar asta nu înseamnă că ești și fericit! 

Respectul, încrederea, bunătatea, liniștea, pacea, bunăvoința, iubirea, prietenia, ințelepciunea, armonia și multe altele nu pot fi cumpărate, nu există nici un magazin din lume care să vândă așa ceva, și nici nu va exista vreodată, pentru că lucrurile acestea nu sunt materie, sunt stări și sentimente, astea nu le poți înmagazina să le vinzi mai apoi în sticluțe de 0.33. Bogat nu înseamnă să ai oameni care să te slujească ci oameni care să te înțeleagă și te ajute fără ca tu să le ceri asta, bogat nu înseamnă să conduci cea mai luxoasă mașină ci să ai în dreapta persoana care trebuie, bogat nu înseamnă să pleci în cele mai frumoase locuri din lume ci să ai cu cine să te bucuri de locul unde te afli, nu înseamnă să te culci pe un pat moale dintr-o vilă extravagantă ci să ai pe cine să săruți de noapte bună, nu, nu înseamnă să ai conturile pline, ci inima plină de iubire. 

Iubirea adevărată nu se cumpără, da, poți cumpăra o persoană dar o persoană care să plângă lângă tine când suferi poți? Oare poți cumpăra pe cineva care să îți ofere căldură sufletului nu doar orgasme și cadouri, iar dacă orgasmele și cadourile îți încălzesc sufletul atunci scuză-mă dar ai o problemă! La fel cum poți cumpăra un ceas dar nu și timpul, poți cumpăra un om dar nu și inima lui, inima nu o cumperi, o câștigi și nu o câștigi cumpărând un bilet ca la loterie, ci oferind gaj inima ta! Doar prin iubire poți fi fericit cu adevărat, nu lucrurile materiale sunt cele care contează cu adevărat, poți să le ai și? dacă nu ai lângă cine să te bucuri de ele ce faci? Decât să trăiești înconjurat de oamenii care să "te iubească" pentru ceea ce ai, mai bine să trăiești înconjurat de oameni care te iubesc pentru ceea ce ești! Cele mai importante "lucruri" din lumea asta nu se pot cumpăra și asta pentru că nu sunt lucruri, sunt sentimentele, în asta constă bogăția adevărată în sentimente! Dacă are cine să te întrebe cum ți-a fost ziua și dacă răspunsul tău e că nu prea bună, iar mai apoi primești o îmbrățișare, ești mai bogat decât Bill Gates și Donald Trump la un loc! Sentimentul suprem este iubirea, prin ea le obținem pe celelalte, iubește ca să fi iubit, oferă ca să primești.

Pe aceeași lungime de undă cu afirmația: poți să cumperi medicamentele dar nu și sănătatea, la fel e și cu toate cele amintite mai sus, banii nu înseamnă decât niște hârtii amărâte care din păcate au ajuns să conteze prea mult, am ajuns să prețuim mai mult banii decât oamenii, am ajuns să ne înjosim doar pentru o bucată de fericire amăgitoare care constă în ceea ce poți cumpăra din magazine când defapt ceea ce e cel mai importat e gratis! 

Decât să îi stricăm și pe alții, mai bine rămânem împreună

Decât să trăim o viață separat, mai bine trăim împreună, decât să ajung să trăiesc uitându-mă în ochii alteia, prefer să văd ochii tăi, decât să simt altă atingere senzuală de la altcineva pe corpul meu, prefer să simt o palmă de la tine, decât să mă iubească alta, prefer să mă cerți tu. De ce să o stric pe alta fiind cu ea fizic dar cu sufletul și mintea lângă tine, de ce să aleg calea ușoară, vei râde dar prefer iadul lângă tine decât raiul lângă altcineva, prefer să mă cert cu tine azi și mâine să ne împăcăm așa cum știm noi mai bine, prefer să aud din gura ta că nu sunt suficient de bun decât să îmi spună alta că-s perfect, oricum mă va minții. De ce să ne gândim unul la altul, mai bine trăim unul lângă altul. 

De ce să rănim oameni mințindu-i, de ce să ajung să vorbesc pe ascuns cu tine doar să nu ma audă nevasta, de ce să nu-i răspunzi la telefon pentru că ești cu mine în pat, de ce să o mint că rămân peste program dar defapt să vin să fur de la tine două ore de magie, de ce să ma ridic peste câțiva ani în miez de noapte de lângă ea din pat, doar să merg în baie să plâng de ciudă că nu ești tu în locul ei, de ce să mă amăgesc cu o altă iubire nevinovată când tot ce pot să mai iubesc pe lumea asta ești tu goală sub un halat pufos mirosind a gelul meu de duș. Cum crezi că aș mai putea iubii, când tu m-ai învățat să simt și să mă bucur, cum să mă dezvăț de tine dacă te învăț în fiecare zi pe de rost și cu toate astea să nu îmi ajungă doar asta, cum să vreau pe altcineva când din toate lucrurile bune de pe lume aș alege răul doar să știu că te am pe tine, cum să nu te iubesc dacă inima mea întreabă de tine în fiecare secundă, cum să nu te ador când mi-ai arătat cel mai frumos peisaj din lume, corpul tău gol care îl învelea pe al meu la lumină slabă de lumânare lăsând suav să se vadă totul. Ce-aș putea să iubesc mai mult pe lumea asta decât atingerea ta electrizantă care îmi trezește toate simțurile, buzele care îmi dau energie cu fiecare sărutare, picioarele tale care se mulează perfect în jurul meu atunci când te arunci la mine în brațe și ochii tăi care, reușesc de fiecare dată să mă cucerească cu o privire.

Vreau să împart fiecare moment al vieții mele cu tine, vreau să mă bucur împreună cu tine la fiecare realizare și să ne încurajăm la fiecare problemă, să trecem peste timp și asta să ne unească mai mult, să folosim timpul în favoarea noastră, să ne întărească și mai mult relația și sentimentele, vreau ca tu să fi persoana pe care copiii mei o vor numi mamă, vreau ca eu să fiu omul din fiecare fotografie, vreau ca alături de tine să pășesc prin fiecare poartă pe care mi-o deschide destinul, vreau să fiu omul ăla stresat ce stă pe holul spitalului pentru că urmează ca rodul dragostei noastre să se nască, vreau să fii femeia care îmi deschide poarta și sare în brațele mele topită de dorul pe care la strâns până să mă întorc de la servici, da, vreau toate astea, vreau mai mult, vreau totul, vreau tot ce îmi poate oferii viața dar, le vreau lângă tine! Vreau ca tu să fi femeia mea, începutul și sfârșitul meu. Ne iubim și nu are rost să îi rănim pe alții cu iubirea noastră, de ce să îi facem pe alții să ne poarte ură pentru că ne iubim și pentru că pe ei nu îi vom putea iubii nici măcar pe jumătate cât ne iubim noi, hai mai bine să îi facem să ne aprecieze, să le dăm un exemplu de iubire, un exemplu pozitiv ca să înțeleagă toți din jurul nostru că e mai frumos să repari ceva decât să arunci la gunoi totul. 

Asemănările ne separă, diferențele ne unesc

Tu vrei să mănânci ceva, ea vrea altceva dar nu asta e important, important e că farfuriile din care mâncați să fie la aceeași masă și dacă vă mai aruncați câte o privire în timp ce savurați pofticios masa e mai mult decât bine. Nu e important că poate nu aveți aceleași gusturi mereu important e să vă înțelegeți unul altuia plăcerile și să le faceți împreună. Nu ai nevoie de o clonă a ta de sex opus, nu ai nevoie de cineva care să vrea ce vrei tu mereu pentru că asta duce oarecum către monotonie în timp, unde mai e distracția de a te contrazice pe diverse teme, unde mai e satisfacția de a încerca lucruri care îi plac ei și care descoperi că îți plac și ție, sau invers? Alături de un partener care nu e întotdeauna de acord cu tine poți descoperii lucruri noi, lucruri pe care altfel nu ai fi fost curios să le descoperi. Diferențele dintre două persoane fac ca acele persoane să se cunoască mai bine și nu pe ele între ele, ci pe ei. Da pare un clișeu , un dute-vino care nu pare să unească două persoane dar eu cred ca tocmai diferențele unesc, pentru că tu știi deja ce ai, ce îți place iar dacă cel de lângă tine ar vrea mereu aceleași lucruri ar deveni totul plictisitor, mereu s-ar repeta totul până în ziua aia când unul din voi va claca și va vrea o schimbare. Diferențele defapt descoperă asemănările, asemănările pe care nu știați că le aveți. 

Diferențele uneori stârnesc certuri, da, e adevărat dar ce e defapt cearta într-un cuplu? Nu te cerți pentru că vrei să schimbi persoana cu alta, ci pentru că vrei să o potrivești mai bine pentru tine, dacă ai vrea să o schimbi nu cred că ai fi atât de idiot/idioată încât să te obosești și să îți mai consumi nervi certându-te. Certurile în cuplu sunt semnele care certifică că dragostea e acolo și își face treaba, când iubești mereu vrei ce e mai bun pentru persoana de lângă tine, corect? atunci e perfect normal să intervii atunci când consideri că iubitul/iubita deviază puțin de pe drumul cel bun. Există totuși cupluri care se ceartă și apoi se iubesc mai mult și cupluri care se ceartă și se despart, asta se întâmplă pentru că nu există putere. E vorba de puterea aia pe care ți-o dă dragostea adevărată, puterea de a recunoște că ai greșit. 

Asemănările se nasc cu timpul prin comunicare. Comunicarea e cheia unei relații, o relație fără comunicare e ca o mașină cu rezervorul gol, nu duce nicăieri. Dar și comunicarea asta, nu e suficient să auzi ce spune, trebuie să te străduiești să și înțelegi ce vrea să îți transmită, dacă nu asculți la un moment dat nu vei face decât să dai impresia că nu te interesează și te vei ridica fără să știi pe un tron cu un toiag în mână asemănându-te cu statuia lui Zeus, ei bine dacă ai făcut asta nici apropierea fizică nu prea mai poate salva relația, pentru că nimeni nu ar face dragoste cu o statuie. ;) 

   

Prin ochii mei văd ochii ei, prin ochii ei văd totul!

Nimic nu e mai spectaculos pe lumea asta decât noi, oamenii, iar când noi reușim să ne găsim omul sortit, atunci chiar nimic nu poate să fie mai frumos. La început nu știi, nu ai de unde, ca el/ea e ceea ce ai nevoie cu adevărat, dar de cele mai multe ori se întâmplă ca omul potrivit să fie tocmai acela care te așteptai cel mai puțin să fie, iar asta se poate întâmpla din mai multe motive printre care cele mai comune sunt fie că aceea persoană e prea ocupată să te bage în seamă sau cel puțin așa vezi tu lucrurile ori, tu ești cel/cea ocupată și nu vezi semnele care te pot duce la adevărata fericire. Fericirea nu înseamnă perfecțiune, nici măcar nu există perfecțiune, fericirea înseamnă iubire, dacă nu iubești omul de lângă tine poate face orice, poate fi orice, poate avea orice, e degeaba tot nu poți fi fericit lângă aceea persoana, în schimb dacă iubești chiar nu mai contează restul, nu mai contează de câte ori vă contraziceți, că ea a întârziat la întâlnire sau că el e dezordonat. Iubirea împărtășită și adevărată e atunci când te enervează atât de tare încât ai pleca și cu toate astea nu poți, nu atunci când totul e lapte și miere. Iubirea e ca un metal, trebuie călit ca să reziste în timp, și ca să fie călit trebuie trecut prin foc și gheață, dacă rezistă și dacă de fiecare dată devine mai puternică atunci nu mai au rost alte întrebări. Nu îți dai seama când e așa, nu e vreun detector de sentimente care să îți spună ce e în sufletul celuilalt dar cu timpul trebuie să îți dai seama. Era o vorbă ce tot circula pe net, și era postată frecvent pe rețelele de socializare și suna cam așa: "când iubești o persoană las-o să plece dacă se va întoarce e a ta, dacă nu înseamnă că nu a fost niciodată", ok, dar mulți nu au înțeles cum vine asta cu adevărat, nu cred că cineva s-ar întoarce dacă nu ar avea un motiv să o facă, în primul rând motivul principal trebuie să fie însuși iubirea, în al doilea rând trebuie să îi și arăți acelei persoane că are și unde să se întoarcă. 

A plecat s-a întors, ai plecat te-ai întors și vă iubiți mai mult, prețuiți mai mult momentele împreună, te bucuri când o/îl vezi pentru că ști ce mult te-a durut atunci când ai vrut și nu ai putut. Ajungi să vezi prin ochii tăi doar ochii acelei persoane și abia atunci prin ochii ei vezi totul, vezi lumea, vezi cerul înstelat, vezi viitorul, vezi viața. Doar prin atingerea ei simți căldura, simți vântul, simți că bate inima în tine și nu bate doar să își îndeplinească funcția vitală de a face sângele să curgă prin vene. Nu mai contează nimic și poți să trăiești nu doar să exiști. Asta este, așa suntem făcuți, nu trăim cu adevărat până nu avem un om alături lângă care să o facem.