Cetăţean de onoare

Într-un orășel de pe coasta de vest a Spaniei, locuitorii acestuia se pregătesc sa meargă în piață centrală pentru a asista la ceremonia unde unul dintre cetățeni urmează sa primească titlul de cetățean de onoare alături de cheia simbolica a orașului. Acest om a plecat din acel oraș la vârsta de 19 de ani. A călătorit prin toată lumea luptând să-și îndeplinească toate visurile, iar omul acesta, spre surprinderea tuturor, a reușit după zeci de ani de munca să o și facă. Primarul orașului, vizibil emoționat, îl invita pe scenă și îl roagă pe acesta să spună câteva cuvinte, iar omul nostru urca sfios și cu capul plecat în fața mulțimii de oameni strânși pentru a asista la ceremonie. Se așează în fața microfonului, își ridica privirea și zărește în primele rânduri câteva persoane pe care le cunoștea din copilărie. Vecinii, foștii colegi de școală și foștii prieteni se pare ca au venit sa asiste și ei la eveniment. Omului nostru i se umezisera ochii și cu vocea ușor tremurândă spune: 

- Am plecat din acest oraș când aveam doar 19 de ani, iar motivul pentru care am făcut asta a fost că eram înconjurat de oameni care-și băteau joc de mine. Oameni care spuneau despre mine ca sunt prea visător și care niciodată nu au crezut în mine. Oameni pe care acum ii vad în mulțimea din fața mea astăzi. Acum pentru mine chiar nu mai are nici o importanță faptul ca ei sunt aici astăzi, pentru ca atunci când chiar aveam nevoie de prezenta și suportul lor, nu au fost, ba din contra, au ras de mine cu fiecare ocazie. Au ras de faptul ca nu aveam bani de pâine, dar acum dragilor, mănânc în cele mai scumpe restaurante ale lumii. Au ras de faptul ca locuiam într-un apartament mic alături de părinții și frații mei, dar acum am peste 20 de reședințe și o insula întreaga doar a mea. Au ras de faptul ca umblam cu hainele rupte pentru ca nu-mi permiteam să-mi cumpăr altele noi, dar acum mă îmbracă cei mai renumiți creatori de moda din lume. Au ras de faptul ca umblam desculț, acum însă toate încălțările mele sunt făcute special pentru mine la comandă. Râdeau de bicicleta mea ruginita, dar acum am peste 30 de mașini și un avion privat. Nu am spus toate astea sa ma dau mare, oricum toți știți deja lucrurile astea despre mine, am spus asta astăzi aici pentru că vreau să vă dau o lecție importanta despre viață. În fața voastră astăzi, sunt tot eu, în spatele costumului e tot acel băiat visător cu haine rupte. Diferența este ca acum, nu mai râde nimeni de mine, ci primesc titlul de cetățean de onoare. Îmi pare rău să vă spun asta, însă oricât de visător am fost și sunt în continuare, niciodată nu am visat sa primesc acest titlu, tocmai de asta, nici nu îl voi accepta. Va mulțumesc ca ați venit astăzi aici, sper sa înțelegeți ceea ce am vrut sa vă spun, și să nu mai judecați oamenii. Banii dragi mei, se pare că nu pe mine m-au schimbat, ci pe voi!