E seara, iarna își face din nou încet dar sigur simțită prezența la fel ca în fiecare an. Anul acesta parcă totuși puțin mai special pentru mine, ninge. Fulgi ușori de nea coboară încet către pământ și se lovesc de parbrizul mașinii mele care merge constant cu o viteza de 80-90 km/h. Am plecat din oraș, vreau să mă plimb puțin, să mai scap de toată agitația pe care orașul mi-o oferă zilnic, parcă prea mult și de care m-am săturat. În difuzoare se aude melodia Grace - You Don't Own Me ft. G-Eazy iar pe fundal sunetul motorului mașinii care se accelerează din ce în ce mai tare pe refrenul melodiei. Îmi vine în minte vocea ei, chipul ei și toate amintirile frumoase cu noi. Îmi amintesc cum obișnuia să fie pe scaunul din dreapta, ținându-ne de mână în timp ce conduceam spre casa mea unde urma să ne petrecem multe ore pe zi, în fiecare zi. Viteza crește cu fiecare acord al melodiei. Se apropie o curba, pe jos zăpada a început să dea culoare griului obișnuit pe care îl avea asfaltul. Încetinesc deși voiam sa accelerez mai tare. Am încetinit totuși (e bine înseamnă că nu am înnebunit, încă). Intru în curba către stânga, la jumătatea curbei cu volanul încă virat accelerez, tracțiunea spate a mașinii își face treaba și rupe aderența cu asfaltul. Plutesc de spate, trag de volan în direcția opusă și mă joc puțin și cu accelerația. Simt adrenalina. Mi-aș fi dorit să fie și ea în dreapta acum, doar să îi văd reacția și să mă uit în ochii ei mari și negri, să simt teama de a pierde tot. Îndrept mașina și după doza de adrenalină bine meritată mai merg câteva sute de metri, unde găsesc o parcare special amenajată care avea o măsuță de lemn. Ies din mașină și îmi aprind o țigară, trag primul fum și îmi place sa vad cum ninge prin fumul țigării. Fulgi de nea se topesc pe fața mea fierbinte. Ridic privirea către cer și văd fulgi ca pe niște zâne îmbrăcate în rochițe albe care vin ușor spre mine iar atunci când mă ating în sfârșit le simt prezența, doar ca pe niște picături mici și reci. Atât, gata sa terminat. Aș putea să stau acolo toată noaptea dar termin țigara și urc din nou la volan, plec, nu știu ce sa fac, dacă să ma întorc acasă sau nu. Parca aș mai vrea să stau, aș merge la o adresa în oraș, dar pe strada aceea chiar dacă se poate circula în mod normal, eu am interzis. Asta nu pentru ca mi-a interzis cineva ci pentru că mi-am interzis eu, am zis sa fiu puternic și să îmi asum deciziile. Nu, nici mort nu mai merg acolo.
A trecut ceva timp de când a trecut tot, dar nu știu, sunt momente. Momente în care văd și simt tot ce simțeam acolo, în locul cald, din serile când o țineam în brațe și visam împreună la viitor. Mi-e dor, dar atât, pur și simplu dor, nimic mai mult. Nu o vreau înapoi, pentru că știu că nu e ceea ce vreau, dacă era nu renunțam dar nu. Nu e! E doar dor, și atât!
A trecut ceva timp de când a trecut tot, dar nu știu, sunt momente. Momente în care văd și simt tot ce simțeam acolo, în locul cald, din serile când o țineam în brațe și visam împreună la viitor. Mi-e dor, dar atât, pur și simplu dor, nimic mai mult. Nu o vreau înapoi, pentru că știu că nu e ceea ce vreau, dacă era nu renunțam dar nu. Nu e! E doar dor, și atât!
Am ajuns acasă. Afară e frig așa că mă grăbesc să intru înăuntru. Mă descalț de ghetele groase de iarnă și îmi iau papuceii de casă care erau așezați la locul lor lângă papuceii de casă roz pe care obișnuia să îi poarte ea. Merg să fac un duș fierbinte. Potrivesc apa și brusc mă lovește un val de amintiri și plâng, da plâng sub duș. E bine mă descarc. Ies din baie i-au halatul pe mine și merg la bucătărie. Încep să îmi pregătesc niște paste, încă conectat la ea, la cum ar fi fost să fie aici și să o vad cu râde de mine încercând să fac pe bucătarul. Ascult muzică și parcă fiecare melodie mi se potrivește, zâmbesc. Da acum 5 minute plângeam și acum zâmbesc. Pastele sunt gata, sunt ok, dar cu siguranță dacă le făcea ea erau mult mai bune. După ce termin, spăl farfuria și o pun la locul ei. Simt oboseala dar mai vreau să fumez o țigară. Beau putin suc și mă uit către scările ce duc către dormitor. Merg să dorm, mâine mă trezesc de dimineață, și parcă ochii mi se închid din ce în ce mai tare cu fiecare treaptă urcată. Mă arunc în pat și adorm instant, iar dacă am să o visez din nou aş vrea să nu mă mai trezesc.
