Totul sa terminat, e gata. Relaţia sa dus aşa cum a venit, repede şi fulgerător. Ca bărbat te gândeşti să mai încerci totuşi, te frământă totul, amintirile, locurile, lucrurile, gândurile, stările totul. Mângâierea ei în nopţiile răcoroase de vară şi parcă tot ce te înconjoară îţi aduc aminte de ea. După un timp vrei să mai încerci şi te întorci. La femei e la fel, dacă au iubit, doar că ele nu mai încearcă, nici în ruptul capului. Asta e trist pentru că peste ani se vor întreba ce-ar fi fost dacă? Da se vor întreba chiar dacă în dormitor le aşteaptă soţul şi în bucătărie sunt copiii la care trebuie să le pregătească micul dejun. Nu contează că sunt "fericite" şi că acum sunt familiste convinse, în mintea lor se vor întreba "ce-ar fi fost dacă?"
Bărbaţii încearcă, se calcă pe orgoliu, îşi pun noroi în cap şi se afundă în rahat până în gât doar să mai încerce o dată. Da, ei greşesc, ei repară, ei renunţă şi tot ei se întorc. Femeile nu, iar acum întrebarea e oare cine pierde cu adevarat? Bărbaţii sau femeile?
Bărbaţii nu cunosc arta răzbunării prin vorbe şi fapte, femeile în schimb cunosc arta asta al dracului de bine şi o folosesc de fiecare dată când se simt vulnerabile. Mai bine te ia dracu direct, decât să se răzbune vreo femeie pe tine. Mai ales una pe care ai iubit-o sau care te-a iubit!
Bărbaţii se îndrăgostesc de corp prima dată, e lege asta. O lege nescrisa a bărbaţilor. Ca să ajungă să o iubească prima dată trebuie sa fie bună rău, să facă cei place. Ok, dacă a trecut testul seducţiei din punct de vedere fizic, acum discută şi împărtăşesc idei iar dacă se potrivesc e grav. Gata, o iubeşte, acum poate sa facă ce vrea ea cu el, din el. Ei bine, asta e o lege nescrisă a femeilor.
Femeile sunt rele, răzbunătoare şi devin perverse dacă sunt părăsite, cel puţin asta afişează. Deşi ele dorm încă cu jucăria de pluş pe care au primit-o de la fostul iubi care e un nenorocit, amărât, nesuferit, cretin şi idiot care nu mai merită nici măcar un scuipat... Ce să şi faci, doar nu sunteţi idioate să vă coborâţi în aşa hal încât să îl sunaţi şi să îi spuneţi că încă ţineţi la el. Nuu să nu faceţi asta, e ilegal, veţi ajunge la puşcărie dacă o faceţi.
Ok barbaţii încearcă şi sună, femeile nu. Asta se datorează şi anturajului. Daaa, mereu la câte o beţie cu prietenii în care tu te uiţi în gol şi te gândeşti la ea, îţi vei auzi toţi prietenii cum strigă: Sun-o fraiere dacă ti-e dor, sun-o, ce se poate întâmpla. În schimb femeile niciodată nu îşi vor sfătui prietena în suferinţă să îl sune, nuu, niciodată. Eventual zic ceva de genul: Lasă-l pe gunoi, uităl, lasă-l să se dea cu capul de toţi pereţi, să se întoarcă în genunchi la tine şi tu să-l refuzi şi să îi dai şi un şut în c**e, poate ai noroc şi nu se mai înmulţeşte dracului....
Diferenţa e că peste ani dobitocul care s-a întors va fi fericit şi împăcat cu sine ştiind că a făcut ce a simţit la momentul potrivit. În schimb prinţesa orgolioasă va trăi lângă un bărbat aparent ok (defapt va fi un lake care nu face nimic decât ce spune ea, sau va fi unul cu prea mulţi bani pentru ca ea să mai comenteze ceva) care aparent o iubeşte (mai mult prin gură, scuze din gură) şi se va minţi că e fericită şi că evident la uitat pe nefericitul, prăpăditul ăla care a venit cu miloaga să îi spună că încă o iubeşte şi că o vrea înapoi. Aşa că bărbaţi încercaţi, mai bine rănit câteva luni, decât nefericit o viată.
