Mă întreb pe unde eşti în fiecare zi, mă întreb dacă ai uitat tot ce-a fost între noi, mă întreb dacă încă te mai gândeşti la noi măcar puţin, mă întreb dacă zilele tale sunt mai frumoase acum fără mine, dar cel mai tare mă întreb dacă m-ai iubit cu adevărat sau am fost doar un refugiu pentru tine. Mă gândesc în fiecare noapte la tot ce am fost noi, mă uit peste fotografiile încă neşterse şi îmi aduc aminte cu plăcere de fiecare moment imortalizat în ele, mă gandesc la locurile pe care le-am văzut împreună, locurile pe unde am umblat ţinându-ne de mână. Păreai fericită. Vreau să fi fericită, chiar dacă nu cu mine, dar nu acum, e prea devreme încă să aud că altcineva mi-a luat locul, că altcineva se joacă cu mâinile prin părul tău, că îţi sărută buzele moi care credeam că vor rămâne ale mele mereu, că te sună seara să programaţi cafeaua din dimineaţa următoare. Încă e devreme să văd cum te conduce seara acasă după o zi stresantă şi îţi dă un sărut de noapte bună, să mă gândesc că aveţi conversaţii despre nimicuri şi că te face să râzi cum o făceam şi eu nu acum mult timp.
E prea devreme pentru toate astea, dar totuşi mă gândesc că dacă asta te face pe tine fericită acum, chiar dacă eu nu simt decât durere, mă bucur. Mă bucur pentru tine, la fel cum am făcut-o mereu, chiar dacă tu nu ştii multe lucruri, m-am bucurat enorm de fiecare succes al tău, la fiecare problemă am suferit odată cu tine şi dacă am putut să te ajut am făcut-o. Tu nu ştii multe şi mă doare, ai văzut doar suprafaţa şi ai ratat miezul, ce era mai esenţial între noi ai ratat, probabil de asta poţi să zâmbeşti acum atât de uşor. Te-am şi dezamăgit, ştiu, şi tu ai făcut asta, doar că în viziunea mea am trăit altfel decât tine dezamăgirile, nu ştiu dacă e din vina zodiei, a educaţiei sau a anturajului, dar tot ce a fost rău am putut să uit mai repede decât ai uitat tu tot ce a fost bine acum. Nu vreau să te învinovăţesc că nu ai trăit la fel ca mine relaţia, tiind să cred că tu eşti un copil într-o lume colorată unde eu am vrut să aduc puţin alb şi negru, să mai scad din saturaţie şi să adaug puţin contrast. Se pare însă că tu nu prea ai fost de acord cu modificările mele, ţie încă iţi plac filtrele, culorile ţipătoare şi strălucirea, e frumos, asta te face să treci mai uşor peste probleme, dar din păcate nu te lasă nici să trăieşti momentele la intensitatea lor naturală şi originală. Sper doar să înţelegi în timp, că oamenii se pot schimba, că e mai bine să ierţi decât să uiţi şi că viaţa nu e totdeauna roz oricât ai încerca tu să o colorezi. Degeaba la suprafaţă totul pare luminos şi proaspăt dacă interiorul e negru şi putrezit. Iubirea trebuie să fie sinceră dacă vrem ca miezul ei să nu putrezească, sincer înseamnă de multe ori greu de suportat, greu de înghiţit, greu de făcut dar e mult mai uşor să ierţi atunci când ai ales să fi sincer. Te iubesc şi asta nu se va schimba la mine prea curând, nu voi cauta iubiri vindecătoare pentru că nu vreau să distrug şi alte suflete cu sufletul meu distrus, prefer prima dată să mă vindec de tine.
