Zilele trec prea încet dacă mă uit în viitor, zilele trec prea repede dacă mă uit în trecut, parcă ieri te-am ţinut în braţe şi te sărutam, parcă aseară te-am condus acasă ca mai apoi să te sun şi să vorbim pană ce somnul ne va lua în braţe în lipsa corpurilor noastre prezente, parcă azi dimineaţă ne-am băut cafeaua împreună discutând despre visele avute şi planurile de peste zi. Îmi este dor de tine, cu fiecare secundă ce trece parcă eşti tot mai departe într-un abis în care eu nu mai am acces, încă mai trec seara prin faţa casei tale doar să simt şi eu aerul ce trece pe strada ta, măcar atât dacă pe tine nu te mai pot simţii. Patul meu încă ne ştie păcatele şi plăcerile, încă miroase a dragostea nostră la mine în dormitor, încă halatul tău roz şi pufos de baie te aşteaptă să îl imbraci după un duş fierbinte cu mine, încă scările ce urcă spre dormitor aşteaptă să îţi mai simtă paşii, încă simt că locul tău e lângă mine. Viaţa mea e goală fără tine, tot ce văd îmi aminteşte de noi, blocurile, străzile, locurile, cerul, soarele, stelele, până şi scaunul din dreapta al maşinii mele întrebă de tine. Parcă fiecare melodie tristă de la radio mi se potriveşte, fiecare femeie e comparată cu tine la ceva, încă nu pot să văd alţi ochi pentru că ochii tăi au rămas intipăriţi pe retina ochiilor mei.
De ce nu pot să te dau uitării, nu pot să fac asta, nu pot atâta timp când rostesc numele tău în minte zilnic, când încă mă uit pe filmăriile cu noi doar să îţi aud vocea, când încă te vreau. Ce mult mi-aş dorii să mai simt buzele tale pe gâtul meu, mâinile tale în mâinile mele, corpul tău peste al meu, să te cuprind de şolduri, să te trag uşor de păr în timp ce te pătrund, să văd sclipirile pline de plăcere din ochii tăi, să îţi mai simt unghiile cum mă zgârie uşor pe spate şi să simt părul tău peste pietul meu. Ce mult mi-aş dorii să mai trăiesc măcar odată emoţiile acelea care mă ridică într-un paradis infinit de sezualitate şi extaz. Ce mult mi-aş dorii să te mai aud, sa te mai alint, să îţi mai văd corpul gol dornic de mine, ce mult mi-aş dorii să te mai am. Las timpul să trecă, nici nu mai număr paharele de vin sau tigările fumate, nici nu mai număr zilele de când te-am văzul pentru ultima dată, nu are rost să le număr pentru că ştiu că numărul lor tot creşte, creşte până când voi pierde şirul şi poate atunci când voi pierde şirul voi reuşi să mă vindec de boala ce îţi poartă numele.
