Cum poţi să crezi ca eu sunt bine?

Te-am văzut astăzi pe stradă, aşteptam cuminte la semafor culoarea verde. Eşti la fel de frumoasă ca în trecut, în trecut când lângă umărul tău era umărul meu. Tu nu m-ai observat dar eu, eu nu am putut să nu îndrept privirea către tine, nu am putut să mă abţin să nu te privesc. Încă ai aceleaşi haine pe care abia aşteptam amândoi să ţi le dau jos, încă porţi încălţămintea care îmi punea piedici când încercam să te descalţ. Părul îl porţi la fel, buzele sunt şi ele neschimbate. Doar tu, tu eşti schimbată. Probabil mai uitat sau probabil încă te lupţi cu amintirea mea, eu am renunţat la asta de ceva timp, am avut prea multe încercări eşuate, mă prefac poate că sunt bine dar nu, nu prea sunt. Încă mă bântuie imaginea ta nopţile reci, încă doresc atingerea ta, încă mai gasesc câte-un fir de păr de-al tău prin baie şi mă gândeasc la duşurile împreună şi nu, încă nu am adus în patul nostru vreo străină. Poate sunt ok, câştig destul, îmi permit multe, nu duc lipsă nici de atenţie nici de oameni, dar nu sunt bine, cum poţi să crezi că eu sunt bine? Nici nu ştii cât mi-e de greu, fără tine.
Lupt pentru ce am şi vreau să am mai mult, aşa m-ai învăţat. Ai spus adio şi te-ai pierdut în lumea asta mare, care totuşi, din când în când te aduce în faţa mea, amintirea ta îmi lasă urme adânci pe suflet de fiecare dată când mă gândesc la ce am fost cândva noi. Mă bucur că nu m-ai văzut şi tu, prefer ca atunci când mă vei vedea din nou să vezi în mine tot ce vedeai odată, să vezi un om bun, cu calităţi mai multe decât defecte, un om pe care să îl poţi iubi, un om lângă care să îţi doreşti să trăieşti. Poate nu e posibil în viaţa asta, dar până la urmă cine suntem noi să spunem ce e posibil şi ce nu, eu spun doar că sper asta, iar în tine cred că şi tu speri. Ce-a fost între noi a fost mai mult decât iubire, a fost dincolo de limite, dincolo de tot ce aş putea descrie în cuvinte. Nu pot să schimb trecutul, însă cred că povestea noastră nu s-a terminat definitiv încă, atât timp cât tu şi eu suntem pe acelaşi pământ nu cred, nici o forţă nu poate să învingă ce avem noi, nici măcar tu sau eu. Las totul în mâna timpului, şi dacă totuşi atât a fost să fie, înseamnă ca viaţa mi-a oferit prea devreme, fericirea.