"Fata cu ochii mari şi negri". O fată pe care am întâlnit-o pur întâplător fără vreun gând sau imagine a viitorului. O fată mică cu ochii mari şi negri. Pe atunci nu ştiam nimic despre nimic, dar ea m-a făcut să vreau să ştiu mai multe despre tot. A trecut razant prin faţa mea într-o piaţă foarte circulată din centrul oraşului, o piaţă unde oamenii importanţi îşi beau tacticos cafeaua la terasele celor mai scumpe cafenele din oraş în timpul verii. Era vară şi atunci, am privit-o îndelung în timp ce păşea peste piatra cubică ce era aşternută pe jos. O vedeam parcă cu încetinitorul. Priveam cum vântul adia uşor prin haine şi încerca zadarnic să-i deranjeze părul. Eram cuprins de tot tabloul ce mi se arăta perfect. Eram cuprins de parfumul ei plin de senzualitate şi trăire ce îl emana, îl simţeam, deşi nu era suficient de aproape pentru al simţi în mod normal.
După ce am urmărit-o cu privirea până sa aşezat pe una dintre băncile din apropiere, abia atunci am observat că nu era singură. Prietena ei care o însoţea în acea seară liniştită de vară devenise invizibilă pentru mine câteva clipe, defapt totul devenise invizibil înafară de ea. După câteva minute de privit şi admirat frumosul peisaj emis de ea către ochii mei, cineva, nu ştiu cine, parcă ma ridicat de pe locul unde eram aşezat şi m-a împins către locul unde era ea. Păşeam sfios şi cu frică exact cum o face un copil în prima lui zi de şcoală. Ajuns lângă ea, m-au cuprins o groază de emoţii. Porii şi culoarea pielii mele s-au deschis, picioarele mi-au început necontrolat să tremure, inima simţeam cum începe să bată din ce în ce mai puternic astfel încât puteam să-i aud bătăile. Ea a ridicat privirea şi parcă o mie de săgeţi mi-au invadat spatele în momentul în care m-a privit pentru întâia oară. Pierdut de tot, desprins de orice. Atunci n-am mai ştiut nici unde sunt, cine sunt, ce sunt, ce zi e sau dacă e seară sau e dimineaţă, dacă e soare sau nu. Am fost orbit la propiu de ochii ei mari şi negri, de buzele-i prea perfecte cât să mă pot gândii vreodată că le voi putea simţii sărutul. M-a îngheţat şi dezgheţat de o sută de ori în secunda când m-a privit cu acei ochi nemaivăzuţi şi nici imaginaţi de mine. Sincer nu credeam că pot simţi vreodată aşa ceva doar din privirea unei străine. O străină care prin acea privirea mi-a transmis mai multe emoţii decât mi-ar fi putut transmite oricare alt cunoscut. "
(fragment din cartea - Gânduri la miezul nopţii 12 P.M capitolul: when i saw her. )
