De ştiam ce urmează, fugeam de tine, fugeam undeva departe şi cu o viteză destul de mare cât să nu mă poţi ajunge din urmă. De ştiam atunci că tu vei deveni răul ce mă va rănii aşa, rupeam orice obstacol aveam, doar să pot fugi din calea ta. Se spune că în tot răul e şi un bine, iar dacă stau să mă gândesc şi la ce a fost bine probabil dacă ar fi să dau timpul înapoi cu toate că spun că aş fugi, n-aş face-o. Da pentru tot ce a fost bine, cu toate că acum te urăsc, sufletul meu te iubeşte şi din păcate sau din fericire o face mult. Nu cred că va mai ieşi în calea ta vre-un suflet ca al meu, care să te iubească oricum după câte s-au întâmplat, sau poate va ieşi unul, dar tot al meu cred. Deşi acum amândoi suntem răniţi, eu îmi ling rănile fix ca un căţeluş părăsit de stăpân la marginea unui oraş, mă simt neajutorat şi singur, tu poate o faci la fel ca mine, sau altfel, dar şi tu ai răni, remuşcări şi regrete. Mai şti când ţi-am spus că nu te voi uita niciodată, crede-mă chiar n-o voi face, nu pot şi nici nu vreau sincer, dacă tot am suferit atât pentru tine, măcar să îmi aduc aminte şi de ce.
Îmi aduc aminte, da, tot chiar, mai ales momentele alea bune dintre noi care mă fac până şi acum să tresar, să-mi facă pielea de găină, să mă încălzească în nopţile alea reci când nu pot dormii, în zilele alea prea agitate când n-am chef nici să mă ridic din pat, dorul de tine e mai grav decât o gripă, mă dor oasele şi carnea de parcă cineva m-a bătut cu şosete umplute cu nisip. Nu ştiu de ce dar cred că tu eşti femeia vieţii mele, fără tine parcă nu am sens, mă învârt frenetic fără scop, nu-mi găsesc nici locul nici calea. M-ai făcut să cred în sufletul pereche şi în destin mai rău decât cred în mine, m-ai făcut să te vreau şi să nu, în acelaşi timp. M-ai făcut să te văd în toate femeile, nu ştiu cum se face că îmi aduc aminte în fiecare zi de tine şi de numele tău şi nu e din cauză că-l am tatuat pe mână. Dacă ştiam ce urmează, nu veneam la tine în ziua aia, veneam poate mai devreme, te-aş fi căutat până să te găsesc, pentru că deşi acum doare, nimeni nu a reuşit să mă facă mai fericit decât ai făcut-o tu.
