Nimic nu e mai spectaculos pe lumea asta decât noi, oamenii, iar când noi reușim să ne găsim omul sortit, atunci chiar nimic nu poate să fie mai frumos. La început nu știi, nu ai de unde, ca el/ea e ceea ce ai nevoie cu adevărat, dar de cele mai multe ori se întâmplă ca omul potrivit să fie tocmai acela care te așteptai cel mai puțin să fie, iar asta se poate întâmpla din mai multe motive printre care cele mai comune sunt fie că aceea persoană e prea ocupată să te bage în seamă sau cel puțin așa vezi tu lucrurile ori, tu ești cel/cea ocupată și nu vezi semnele care te pot duce la adevărata fericire. Fericirea nu înseamnă perfecțiune, nici măcar nu există perfecțiune, fericirea înseamnă iubire, dacă nu iubești omul de lângă tine poate face orice, poate fi orice, poate avea orice, e degeaba tot nu poți fi fericit lângă aceea persoana, în schimb dacă iubești chiar nu mai contează restul, nu mai contează de câte ori vă contraziceți, că ea a întârziat la întâlnire sau că el e dezordonat. Iubirea împărtășită și adevărată e atunci când te enervează atât de tare încât ai pleca și cu toate astea nu poți, nu atunci când totul e lapte și miere. Iubirea e ca un metal, trebuie călit ca să reziste în timp, și ca să fie călit trebuie trecut prin foc și gheață, dacă rezistă și dacă de fiecare dată devine mai puternică atunci nu mai au rost alte întrebări. Nu îți dai seama când e așa, nu e vreun detector de sentimente care să îți spună ce e în sufletul celuilalt dar cu timpul trebuie să îți dai seama. Era o vorbă ce tot circula pe net, și era postată frecvent pe rețelele de socializare și suna cam așa: "când iubești o persoană las-o să plece dacă se va întoarce e a ta, dacă nu înseamnă că nu a fost niciodată", ok, dar mulți nu au înțeles cum vine asta cu adevărat, nu cred că cineva s-ar întoarce dacă nu ar avea un motiv să o facă, în primul rând motivul principal trebuie să fie însuși iubirea, în al doilea rând trebuie să îi și arăți acelei persoane că are și unde să se întoarcă.
A plecat s-a întors, ai plecat te-ai întors și vă iubiți mai mult, prețuiți mai mult momentele împreună, te bucuri când o/îl vezi pentru că ști ce mult te-a durut atunci când ai vrut și nu ai putut. Ajungi să vezi prin ochii tăi doar ochii acelei persoane și abia atunci prin ochii ei vezi totul, vezi lumea, vezi cerul înstelat, vezi viitorul, vezi viața. Doar prin atingerea ei simți căldura, simți vântul, simți că bate inima în tine și nu bate doar să își îndeplinească funcția vitală de a face sângele să curgă prin vene. Nu mai contează nimic și poți să trăiești nu doar să exiști. Asta este, așa suntem făcuți, nu trăim cu adevărat până nu avem un om alături lângă care să o facem.
