Minte-mă, ca mai apoi minciuna să devină adevăr

Minte-mă, dar minte-mă frumos. Fă cumva să mă simt iubit şi adorat, fa-mă să simt că sunt totul pentru tine, iar poate că într-o buna zi minciuna ta va deveni un adevăr. Minte-mă că mă iubeşti şi minte-mă în fiecare zi.
De când te-am văzut prima data mi-am dat seama că poţi minţi uşor, că eşti o femeie sigură pe tine şi pe potenţialul tău. Şti că mulţi te vor. Că poate mulţi plâng noaptea pentru simplul fapt că tu nu îi bagi în seamă. Mi-am dat seama că dacă voi cădea în capcana ta, o să imi lase zgârieturi adânci pe suflet în timp, cu toate astea am acceptat să cad. Ştiu că minţi, iţi place prea mult viaţa încă să nu o faci. Dar te rog învaţă să minţi mai frumos. Mă doare când mă minţi pe faţă şi te superi pentru că ai pretenţia ca eu să te cred şi eu n-o fac. Te răzbuni pe mine cu fiecare cuvânt şi mă faci din ce în ce mai tare să cred că iţi place să mă vezi aşa. Iţi place să vezi cum sufăr pentru că te iubesc, pentru că momeala ta a avut efectul scontat şi că acum nu mai pot da înapoi. Iar dacă o fac, tot eu sunt acela care se întoarce mai apoi. Eşti răul ce îmi face bine şi nu prea. Te urăsc şi te iubesc în aceelaşi timp şi cu aceeaşi patimă. Cu acceaşi umbră neagră în care sufletul meu se scufundă când simt că pe la spatele meu eşti o cu totul altă persoană. Pe cât mă faci să te ador, pe atât mă faci să te dispreţuiesc pentru comportamentul tău rece şi indiferent pe care îl scoţi la iveală când nu suntem noi. Iţi iei lumea în cap şi o vei face mereu, aşa eşti tu. Eşti prea versată ca să poţi iubi fără minciună. Iubirea pentru tine e ca o ecuaţie cu necunoscute pe care nu o vei putea rezolva niciodată oricât de mult ai încerca tu sau oricâte soluţii ţi-aş oferii eu, sau altii. Nu vei putea să schimbi asta în tine. Sufletul tău e învăţat să trăiască singur într-o cameră unde doar tu ai cheia de acces. Mai pofteşti din când în când musafiri pe care mai apoi îi expediezi cu o viteză mai mare decât aceea pe care au avut-o când i-ai primit. Mulţi te aleg pe tine, dar tu nu alegi pe nimeni, tu nu ai nevoie de altcineva. Vrei să te distrezi, să te simţi bine şi să fii fericită, nu să suferi pentru că un idiot şi-ar fi dorit să petreacă seara cu tine. Iar tu iţi oferi compania mult mai ieftin altuia doar pentru că nu trebuie să depui nici un efort pentru asta. 
Nu draga mea, nu eşti curvă, eşti prea elegantă şi stilată pentru o curvă. Nu ţi-o tragi pe bani, o faci din plăcere, pentru că iţi plac senzaţiile noi. Îţi place să fi în centrul atenţiei în exces, un exces care pe moment te face fericită dar care în timp te va face să regreţi. Nu cred ca ai sufeltul atât de negru, iar dacă acum îl ai, mai târziu ai grijă, pentru că s-ar putea să se coloreze în culorile trecutului pe care l-ai lăsat în urmă, doar pentru că principiile tale nu coincideau cu principiile nimănui. Vrei să fi iubită, nu să oferi iubire, este prea mare efortul pentru tine să faci asta. Te epuizează prea mult romantism, te simţi încătuşată şi vrei să scapi cât mai repede, dar tu nu şti că iubirea este exact ca acele cătuşe care se strâng şi mai tare atunci când te forţezi să le scoţi. În timp vei ajuge să rămâi tu cea cu răni urâte. Fi tu fericită acum draga mea şi minte-mă frumos, cât va ţine va ţine, dar să nu te mire dacă într-o zi voi pleca fără nici un răspuns. Fără nici o explicaţie şi fără nici un regret, poate doar acela că te-am iubit.  
Dar acum minte-mă, minte-mă pentru că încă sper că minciuna pe care o rosteşti acum în două cuvinte se va transforma în adevăr cândva.